pe vasilegogea.wordpress.com

[...] Am impresia ca simplitatea este finalitatea oricarei interpretari, nu inceputul ei. Interpretarea simpla nu este intotdeauna prima care-ti trece prin minte. Exista interpretari sarace [...] si interpretari simple. Nu-i unul si acelasi lucru. Cind citim un text, avem multe, nenumarate optiuni la indemina. Si aproape intotdeauna alegem din multitudinea lecturilor posibile tocmai pe aceea mai complicata. De ce? Fiindca o interpretare complicata pare mereu si mereu mai interesanta. Astazi este banal – nu-i asa? – sa citim Cintarea cintarilor ca poem erotic. Un pastor si o fata isi marturisesc unul altuia iubirea. Si o fac in versete de o frumusete ametitoare. Mi se pare extrem de interesant sa examinez dialogul lor, pur si simplu, ca poem erotic.