din prefata la editia franceza a cartii (Editions Non Lieu, Paris)

Iata o carte importanta si necesara: importanta prin multimea de fapte si de idei pe care le contine, si necesara deoarece acestea sint prea adesea de actualitate, o actualitate paradoxala dar reala la inceputul mileniului al treilea. Cartea lui Andrei Oisteanu ocupa un loc aparte. Aparuta in trei editii romanesti (2001, 2004, 2012), beneficiind de traduceri in maghiara, engleza si germana, ea se inscrie la sfirsitul unei perioade de dezbateri si confruntari intense asupra rolului si locului evreilor in cultura si in istoria romaneasca. Cartea reprezinta o suma a cunostintelor si a opiniilor despre o comunitate practic disparuta astazi, dar ale carei amintiri ramin vii. Intre evreul real si evreul imaginar, cliseele care compun portretul sau fizic, socio-profesional, moral, magico-mitic si religios sint fascinante prin forta si durata lor. Cartea este o invitatie la cunoasterea nu numai a celuilalt, dar mai ales a sie insusi, conditie necesara pentru toleranta si acceptarea trecutului pentru a nu-i mai repeta erorile. Si credem ca urmatoarea lucrare a acestui autor, lucrare pe care o asteptam cu interes, ar trebui sa fie Imaginea romanului in cultura evreiasca.