vol. Eliade, ezotericul, , Editura EST

In volumul Religie, poltica si mit, diagnosticul lui Andrei Oisteanu cu privire la abordarea postdecembrista a lui Eliade mi se pare ca rezuma corect geometria raportarilor la Eliade si companionii mai mult sau mai putin de drum: minimalistii, maximalistii si cei care se folosesc de Eliade pentru a cautiona Garda de Fier, cum ar fi Claudio Mutti. Minimalistii ar fi dorit sa eludeze sau sa minimalizeze episoadele legionare, sa le prezinte eufemistic, in vreme ce maximalistii ar fi «exagerat constant episodul legionar al lui Mircea Eliade si al colegilor sai de generatie, aruncindu-le la cos viata si opera. Practic – afirma A. Oisteanu –, ca intelectual roman, nu aveai incotro: trebuia, volens-nolens, sa faci parte dintr-o tabara sau din alta, sa fii de o parte sau alta a baricadei».