in Observator cultural, nr. 665

De curind am citit romanul Simonei Sora, Hotel Universal. [...] Nu stiu cita lume isi mai aminteste, dar cind a aparut Suplimentul de cultura, in primele citeva numere ea avea o rubrica intitulata „Portrete tombale”. Si atunci mi-a fost foarte clar ca e un nemaipomenit scriitor. Erau niste mini-povesti, nu era nimic critic sau teoretic, erau povesti, pur si simplu, povesti despre oameni, niste mici bijuterii literare.
[...] Sint foarte fericit acum ca n-a renuntat, iar cartea asta a ei e mai mult decit jos palaria, e grozav ca exista. Astea sint carti care te umplu de bucurie ca mai respira si literatura pe lumea asta. Dupa mine, asta e rostul cartilor: bucuria. Literatura nu poate sa mai vina cu cantitati nemasurate de nou, dar unele carti reusesc sa faca minuni.