pe Mediafax.ro

Mi-a fost usor [sa scriu aceasta carte] pentru ca [...] eu am fost un gen de copil foarte liber. Tata a lucrat mult timp pe santiere, dupa care a si divortat, cind aveam 14 ani, deci a fost enorm de mult timp absent. E adevarat, vorbeam mult la telefon, dar, in mod concret, era absent. Mama ne-a tratat ca pe niste prieteni de o virsta, deci nu cu autoritatea aia „nu te duci”, „nu ai voie sa”, „nu poti sa te uiti la...”. Pur si simplu a fost foarte uimita cind a aflat ca dau examen la liceu. Era convinsa ca sint clasa a sasea. Nu avea nicio treaba cu lucrurile astea la care orice mama se pricepe asa... intuitiv. Era opusul modelului traditional al mamei. Ceea ce a fost nemaipomenit, deoarece ne-a dat o libertate foarte mare. Prin urmare, am haladuit enorm, enorm pe maidan. [...] Ei, asta e, fie ca eram in Bucuresti, fie ca eram la casa bunicului meu, in vacante, la Sinaia, aveam foarte multi prieteni de toate facturile. Si pot crea imagini de copii foarte credibile, pentru ca cunosc tipologii de copii vagabonzi, in sens bun, nu in sens rau.