in Ziarul Lumina

Unul din romanele cele mai interesante aparute la noi in ultima jumatate de an apartine eseistei Simona Sora, persoana cultivata, cu un orizont larg de intelegere a faptului cultural, care, iata, dovedeste ca nici tehnicile fictionale nu ii sint straine. De altminteri, romanul ei cu acest titlu vrea sa reconstituie un topos aproape legendar al Bucurestilor. Este vorba de hotelul Universal de pe strada Gabroveni, care fiinteaza si acum, desi, evident, nu mai are aceeasi utilitate. Este un vestigiu al vremurilor de odinioara, mitologizant prin alura sa ca iesita din timp. Toti cei care circula prin centrul vechi sau istoric al Capitalei ar trebui sa dea si o raita prin apropierea acestei cladiri stranii, care de la sine inteles ii poate inspira pe scriitori. Nici Simona Sora nu a rezistat acestei ispite si a produs o carte in care elementul istoric impletit cu cel al marturisirilor din contemporaneitate realizeaza o opera de toata frumusetea. Cine a fost primul proprietar al cladirii? Ce facea el in urma cu un veac si jumatate? Cum a participat la razboiul Crimeii? Dar in egala masura cititorul va afla care erau locatarii fostului hotel care in anii ‘90 devenise camin studentesc. Cred ca Simona Sora a locuit acolo imediat dupa Revolutie si a retinut, pentru a prelucra artistic, tot farmecul acelor vremuri romantice. De altminteri, toate personajele au un ce al lor ciudat, care le face inconfundabile. Sint atrase de chiromantie, de Tarot, de tot felul de arte divinatorii, dar prin insasi faptura lor misterioasa atrag intimplarile neobisnuite. Cartea nu ne induce insa o stare narcotica gratie paranormalului pe care vrea sa-l viziteze. Ea poate fi si atroce, descriind cazuri umane disperate. Nu avem de-a face asadar cu un paseism catifelat, ci cu o forta autentica a reconstituirii unor vremuri. O putem citi dintr-o suflare, dar si pe indelete, savurind pagina cu pagina. Ni se dovedeste ca autorii culti au mai multa sensibilitate literara decit scriitorii frusti.