in Cultura, nr. 41

Preocupat de problemele identitatii, de relatia pe care fiinta umana reuseste (sau nu reuseste) sa o stabileasca cu cei din jurul sau, dar si de diferitele aspecte ale literaturii (nu numai postmoderne!), Paul Auster s-a afirmat de la bun inceput ca autor al unor romane functionind asemenea unor labirinturi pline cu oglinzi, conducindu-si cititorul prin imense biblioteci strabatute de nesfirsite poteci ce se bifurca, pentru a-l face, astfel, sa ia nota de imaginile uneori fidele realitatii, dar alteori distorsionate pe care scriitorul le creeaza cu o imaginatie de-a dreptul prodigioasa. [...]
Aici, intr-o naratiune la persoana a treia, scriitorul relateaza parca in buna traditie a prozei omnisciente o poveste de si despre dragoste, despre singuratate si instrainare in doi – sau in mai multi.