in Suplimentul de cultura, nr. 390

Pina la un punct, Lapte negru, cartea lui Elif Shafak [...] isi propune [...] sa ne vorbeasca despre scriitoarele lumii in raport cu maternitatea, pe care, de la caz la caz, fie au imbratisat-o, fie au contestat-o, fie pur si simplu au refuzat-o.
Astfel, pentru a folosi termenul inventat de Alice Walker, autoarea Culorii purpurii, cartea lui Elif Shafak devine un tratat de femeism si nu de feminism, in care femeia, scriitoarea, sotia, mama, iubita pot coabita armonios impreuna, punindu-se reciproc in valoare, atunci cind situatia o cere, fara ca nimeni sa se simta defavorizat, sacrificat, ingradit si asa mai departe. Normal, trebuie sa vrei ca acest lucru sa se intimple, trebuie sa faci un efort, sa fii puternica, trebuie, de asemenea, sa iubesti si, de ce nu, sa te iubesti. Dar nimic nu e imposibil.
In pagini de o eruditie fina, cind pline de umor, cind grave, dar niciodata plictisitoare, Elif Shafak ne povesteste cum e sa fii femeie. Si povesteste atit de bine, incit nu numai ca-ti trezeste admiratia, dar reuseste sa te faca invidios.