in Familia, nr. 1

Dialogurile-eseuri ale celor doi, desfasurate cu o prima conditie a omagiului reciproc (atita vreme cit exista persoane al caror capital intelectual este dat de numele cu care isi semneaza propriile idei) si cu prudenta intrinseca (de vreme ce schimbul de opinii intre un laic si un cardinal ar putea fi cel putin incomod), pornesc de la preocuparea pentru sfirsitul vremurilor, afirmata de vulgata istorica pe baza unor constante ce domina inca din ultimii ani ai celui dintii mileniu.
Concluzia prima a acestui itinerar al reflectiilor pledeaza subtil si circumspect pentru acceptarea unei etici naturale, mai ales ca in toate domeniile intervievate exista o viziune comuna, aceea a unei substante cosmice unice si infinite in care vom fi cu totii (re)absorbiti intr-o zi in care dimineata... va refuza sa mai vina!