in Suplimentul de cultura

Primul roman al Simonei Sora, de o arhitectura baroca exceptional strunita, ne face partasi la fierberea diurna si nocturna a unui camin studentesc din Bucuresti, asa cum o restituie privirea ciudata si amintirile de familie ale uneia din chiriase, tulburatoarea Maia. (...) Hotel Universal al Simonei Sora, cu fisiile sale narative, impune o experienta inedita (de estetica) a receptarii, de calitatea unei performance din domeniul artei. La citire, romanul Simonei Sora e un performance literar. Sentimentul straniu ca avansezi tiptil, si trebuie sa o faci, pe o spirala a povestilor, povestite inegal, partial, de la nivele diferite, ca sa infasori – sau sa desfesi – un miez, constant invizibil si constant consistent. Romanul e asemenea unei mumii, straturi peste straturi de fase ii sustin forma si, daca ai dezbraca-o, mumia ar fi goala si luminoasa, trup inexistent si suflet scinteietor. Numai ca spirala e infinita, miezul intact. (...) Cartea Simonei Sora are calitatea de a se lasa recitita de oriunde, te lasi dus de melosul cu iz matein, cu ai sai crai de curte veche, si cu al ei must arhaizant, evocator de lumi. Simona Sora resemantizeaza narativ cuvinte vechi, limba romana regasindu-si sub pana sa geniul de creuzet lingvistic intre Orient si Occident, filon ce parea secatuit sau doar pe nedrept neexplorat, din lipsa acelei puteri de inventie care inseamna deopotriva creatie de lumi dinspre limba si creatie de limba dinspre lumi. (...) Exista o literatura care transfigureaza si exista o literatura care inventariaza. Ambele sint, evident, menite sa produca emotii estetice si sa ne spuna ceva despre noi si despre lume. Dar puterea de inventie este matricea literaturii care transfigureaza. Simona Sora face parte din aceasta categorie, cu asupra de masura.