in Orizonturi culturale italo-romane, nr. 3

Mi-ar placea sa am un stil arid si sobru. Ca cititor, e stilul pe care-l prefer. Descrierea personajelor folosind putine adjective, facindu-le sa se miste si atit. Dar inca sint foarte departe. Lucrez mult asupra frazei, asupra pozitionarii si sunetului fiecarui cuvint in parte. Inca folosesc prea multe, prea multe adjective. Sicilienii sint baroci, provin dintr-o natura baroca, bogata, plina. Un muzician de jazz, Miles Davis, spunea ca ar trebui sa se cinte numai notele folositoare, nici una in plus. Din pacate, pentru a face asta, e nevoie de un autocontrol absolut. De eliminarea oricarei bunavointe.
Am crescut ascultind povesti. Familia mea era umila, dar cu multe povesti. Povesti despre migratie, despre plecari, intoarceri, aventuri, razboi, foame, salvari miraculoase, viziuni. Am invatat sa respect memoria, in toate formele ei. Cred ca cei care scriu sint, cumva, niste custozi ai memoriei. Lucrul cel mai important pe care-l detii, cind esti sarac, sint amintirile. Intr-un roman de Osvaldo Soriano exista un personaj, un batrin acrobat, Coluccini (apare si in Ultimul dans al lui Charlot), care nu mai are nimic de jucat la carti si atunci isi joaca amintirile. Este o pagina foarte frumoasa, foarte trista.