in Tribuna, nr. 247

Mircea Mihaies nu e omul care sa accepte fara un scrutin personal ipotezele, constatarile si verdictele interpretilor si analistilor consacrati, placerea de a-i citi studiul datorindu-se, printre altele, vioiciunii stilului conversational, nu arareori polemic. Fireste, implicita in analizele de text este repunerea in discutie a marilor teme ale prozei lui Faulkner, a tragismului viziunii acestuia, a structurii tipologice, a conjunctiei dintre mit, istorie si realitate, a problemelor legate de arta compozitiei romanesti si de stil.
Mircea Mihaies a realizat un studiu inspirat, personalizat si pe alaturi provocator, al intregii opere faulkneriene, evidentiindu-i semnificatiile si izolind, fara a forta nota, trasaturile care ii pot asigura nemurirea.