in Luceafarul, nr. 2

O fereastra intunecata pare sa aiba acelasi areal de investigatie ca romanul anterior, dovedind un fel de program narativ, de saga socio-politica. De data aceasta e vorba de o distopie apocaliptica, ce aminteste atit de maestrii clasici Huxley, Bradbury si Orwell, cit si de mai recentii Kurt Vonnegut (Leaganul pisicii) si David Mitchell (Atlasul norilor). Florin Irimia alege, astfel, impotriva mainstream-ului biografic-minimalist al tinerilor congeneri, calea aparent batuta a prozei vizionare, cu bataie lunga si implicatii antropologice.
O fereastra intunecata e, pe scurt, o parabola care contraface istoria cu intentia vadita a unei necrutatoare critici. Romania e, in textul lui Florin Irimia, un spatiu al permanentelor si irezolvabilelor conflicte ideologice, care produc, pe o scara temporala mobila, genociduri si alienare. Pe alocuri violent in limbaj si-n scene, construit din perspective incrucisate si registre diferite, cu intertexte istorice si literare semnificative (remarc doar impresionanta rememorare a holocaustului iesean si a trenurilor mortii, din vara lui 1941), romanul lui Florin Irimia reveleaza o atmosfera sumbra, de meditatie eschatologica. Dar, mai presus de toate, el arata un prozator de calitate, cu o agenda deja conturata [...].