www.filme-carti.ro

M-am documentat pentru partea veche din mai multe surse, insa cel mai mult m-au ajutat lucrurile neasteptate, gasite fara vreo cautare. Pe la inceputul lui 2000, am vazut o expozitie Brauner la Bucuresti, la Muzeul de Arta. Am ramas o ora in fata unui desen (cu cerneala si creioane colorate, pe hirtie galbena) din 4 august 1941, care se numea Somnambula. Sub desen scria: La somnambule ouvre l’imagination du poète qui se sent emporté par cette puissance du sommeil. Am scris lucrurile astea pe biletul de intrare, de asta n-am uitat amanuntul, dar de ce oi fi pastrat biletul? Pentru ca 4 august e ziua in care s-a nascut taica-meu (atunci tocmai murise), iar 1941 e anul in care s-a nascut maica-mea, in ziua atacului de la Pearl Harbour. Cam asa m-am documentat.
Am vrut, de fapt, sa scriu despre conglomeratul de falsitate-dispret-complezenta din anumite relatii maestru-discipola, mai bine zis maestru-discipol, in conditiile in care relatia asta n-are (sau n-ar trebui sa aiba) sex. Disparitia discipolatului autentic e un fenomen actual care ar trebui analizat, pentru ca il platim prin sterilitate. Cind ne tot intrebam, in diferite zone artistice, „de ce nu avem capodopera”, ar trebui sa ne intrebam daca acea comunicare verticala din care ies faptele (artistice) „dumnezeiesti” nu tine cumva si de noblete, de gratuitate, de locuirea de catre un zeu, cum ziceau anticii, lucru complicat atunci cind interiorul propriu e ocupat doar de un imens ego.