in Dilema veche, nr. 470

German in scris, elvetian in buletin, banatean in fond, Catalin Dorian Florescu pare a fi, in cel mai recent roman al sau, un atlet complet al prozei. Are anduranta maratonistului si polivalenta decatlonistului, e un fondist felin, un sprinter cu scinteie, un aruncator si un saritor cu bataie lunga. Epica lui – dinamica, puternica, vinoasa – stirneste empatie si cutremur.
Probabil ca marea abilitate a lui Catalin Dorian Florescu sta in dozarea impecabila a senzationalului in interiorul acestei literaturi cu suport istoric real. Romanul sau personalizeaza inedit, imagineaza biografii memorabile prin stranietate sau poezie, convoaca figurile tari din romanele de mistere, cauta situatiile coplesitoare, de un dramatism triplu sec. Ar fi putut sa iasa de aici o decenta si onesta literatura de consum. A iesit insa o poveste bogata si vrajita, pe care o citesti pur si simplu cu nesat.