Textul eseului Copacul, destinat, initial, a insoti mai multe fotografii ale unor diferite specii de arbori din Anglia, devine, pe masura ce lectura inainteaza, o inedita profesiune de credinta a scriitorului, care se ridica in apararea naturii nu doar pentru calitatile sale decorative, ci mai ales pentru profundele semnificatii pe care le are, considerind, tocmai de aceea, padurea drept „cea mai buna analogie pentru fictiune. Toate romanele sunt, cumva, exercitii in vederea eliberarii, chiar si atunci cind, la una din extreme, ele neaga insasi posibilitatea libertatii”.
Copacul, unul dintre cele mai elaborate texte [...]: primele pagini dau impresia ca nota autobiografica este prevalenta aici, autorul vorbind despre gradina mult iubita a tatalui sau si despre anii copilariei sale, doar pentru ca, mai tirziu, accentele meditative, speculative sau filosofice sa ajunga sa domine textul in mod evident.
