in Suplimentul de cultura, nr. 386

E greu sa nu vrei sa citesti pina la capat Caderea din timp, la fel de greu precum e s-o citesti. Pentru ca pe cit de duioasa, de lirica, de plina de suflet este aceasta „poveste pe mai multe voci”, cum si-o intituleaza autorul, pe atit este de dura, de nemiloasa, de sfisietoare.
Dincolo de caracterul profund personal al acestei scrieri (asa cum se stie, David Grossman si-a pierdut un fiu in conflictul israeliano-libanez din 2006), dincolo de indubitabila ei valoare artistica, Caderea din timp propune spre dezbatere si o problema extrem de delicata, relatia dintre scriitor si moarte. Ce faci ca scriitor in momentul cind parintelui, care esti tot tu si in acelasi timp altul, ii moare un copil? Alegi sa scrii despre asta sau nu? Alegi sa publici? Poate fi durerea pierderii exorcizata prin scris? [...] Grossman nu ofera raspunsuri (desi pe unele le putem intui), dar ne/se bombardeaza cu intrebari.