in Orizont

Sint cam in aceeasi liniste si cam in aceeasi deschidere (curiozitate) spre viata pe care le-am avut atunci cind ai spus, cu ani in urma, la o cafea, povestea maseurului orb de la Moneasa, cu cele 30 000 de carti ale sale. Din cele citeva fraze am inteles ca venise timpul unei noi povesti si ca in acea poveste ar putea fi un simbure de frumusete. Nu am fugit dupa ea, dar ea m-a gasit pe mine, dimineata, la o cafea. De aceea spun ca ma vad mai degraba ca un paianjen care asteapta in centrul plasei sale ca sa se prinda povestile de ea. Apoi, simtind vibratia, se pune in miscare. O viata activa nu inseamna o perpetua miscare, o neliniste continua, care te face sa nu mai stii unde iti sta capul. Ea poate sa aiba loc sezind pe o banca si privind. Atingind delicat umarul iubitei. Citind nepotului o poveste. Sau intr-o cafenea elvetiana, cu un prieten roman. Deci: eu nu sint intr-o permanenta cautare de subiecte, dar creez conditiile pentru ca sa ma gaseasca povestile. Acest lucru eu il numesc vita activa.