pe SemneBune.ro

Nu cred in bolile societatii romanesti. E o metafora cu care nu prea sint de-acord, caci mi-e greu sa vad societatea noastra ca un organism, ca un intreg. [...] De cite ori nu vi s-a intimplat sa stati de vorba cu un cunoscut sau cu un om pe care abia l-ati cunoscut si care sa va spuna: „Romanii nu sint in stare sa faca asta, romanii nu-s capabili sa faca cealalta”? Uneori chiar, intr-un mod pervers, apare sintagma: „noi, romanii”. De ce pervers? Pentru ca, de fapt, tonul acuzator la adresa celor care „nu-s capabili sa faca” e unul de autoexcludere. Mai toti romanii se pling ca… romanii nu fac. Vedeti cita ironie e in situatia asta? Noi, romanii, iata-ma si pe mine fiind un roman perfect, avem o calitate ciudata: aceea de a vorbi despre noi ca si cum n-am vorbi despre noi. Nu cred ca mai exista pe lume multe popoare care sa se dispretuiasca pe sine atit de mult si, in acelasi timp, prin autoexcludere individuala, sa se pretuiasca pe sine atit de mult.