in Observator cultural, nr. 658

Scriitorul american DeLillo, unul dintre autorii uimitor de inteligenti, care isi obliga cititorii sa-si puna la bataie toata atentia de care dispun si sa recurga la unele dintre cele mai subtile analogii de care sint in stare.
Estetica lui DeLillo nu este numai una a economiei, a inertiei, ci si una a fragmentarismului, incarcat de poezie. Constiinta de sine a personajelor echivaleaza cu cautarea adevarului, prin retragere din lume, prin distantare. O cautare fara sfirsit, asa cum este si filmul lui Hitchcock, imposibil de vizionat fara intrerupere si prin urmare imposibil de inteles in intregul sau. Punctele culminante din ambele planuri sint reprezentate de iubire, care disturba gravitatia din jurul asteptarii. Poate modul cel mai serios de a fi uman in lupta cu timpul.