in Observator cultural, nr. 658

Romanele lui DeLillo forteaza limitele genului, raminind straine mintilor lenese. Nimic conventional nu este de gasit aici, in schimb descoperim o profunzime si o frumusete socante inca de la primele pagini. Complex, meditativ, dens, capodopera a economiei, scrisul lui DeLillo provoaca. Propunind aparent o estetica glaciara, inertiala, romanele sale recurg, de fapt, la sentimente prin intermediul inteligentei. Arta sa este reflexiv-contemplativa, bazata pe detasare si intelectualizare, dar nu si lipsita de afectivitate, sustragindu-se rigiditatii. Paradoxal, forta emotiva pare a veni tocmai din aceasta distantare si din efectele care nu se epuizeaza repede, cu atit mai mult cu cit expresiile si imaginile sale sint unele „atomice”, construite cu foarte multa atentie, secretind efecte care persista.