pe www.filme-carti.ro

Una din placerile scrisului este spontaneitatea, lipsa de predictibilitate a acestui proces. Nu poti sa prevezi de fiecare data incotro te va duce actiunea, chiar daca uneori o controlezi sau cel putin traiesti cu aceasta impresie. Asta nu inseamna ca nu a existat si un plan, o structura, dar scrisul m-a purtat mai mult pe unde a vrut el, si-a urmarit propriul lui traseu, rolul meu a fost mai degraba sa amenajez aceasta albie, sa fac riul navigabil…
Am o viziune destul de apropiata cu cea oferita in carte, normal. Asta nu inseamna ca imi doresc ca ceea ce se intimpla in roman sa se intimple si-n realitate. Dimpotriva [...] mi-ar fi placut ca NIMIC din ce se intimpla in carte sa nu se fi intimplat in realitate. Din pacate, multe din cele descrise acolo s-au intimplat deja si nu mai putem face nimic noi acum, ca sa le prevenim. Ce putem face insa este sa vorbim despre ele, putem sa le luam din trecut si sa le aducem din nou in prezent, sa le punem pe tapet, cum se spune, pe tapetul lumii in care traim ca sa intelegem mai bine grozavia vremurilor, nu numai a celor actuale, dar mai ales a celor trecute.