in Apostrof nr. 9

O problema pe care o pun prozele lui Gellu Naum la prima lor retrospectiva integrala – Proza, ed. de Simona Popescu, Iasi: Ed. Polirom, 2012, 470 p. – este cea a codului de lectura potrivit. Cum citim proza avangardista, in ce fel procedam cu antiliteratura? [...]
Poeta ea insasi, nu doar exegeta cu expertiza ferma in mostenirea lui Gellu Naum, Simona Popescu nici nu absolutizeaza, caci ar fi greu sa se recurga la asa ceva in fata prozei lui Naum, care se metamorfozeaza continuu, cind in aforistica, cind in poem, cind in excurs bibliografic, cind in proza prozaica (dar nu si banala, monotona). Domnia Sa da numai intilnire cititorului intr-una dintre incaperile de lectura ale gellunaumisticii, intinzind o mina amicala celor dezorientati de originalitatea si forta de seductie a universului autorului. Nici nu se poate face altceva in fata unei productii unde fiecare volum [...] aduce, de fiecare data, altceva.