in Tribuna

Romanul Simonei Sora (...) e de inscris in categoria pe care am numit-o altadata a intoarcerilor si fugilor; dar nu fara rest. „A trata obiectul istoric ca loc al memoriei inseamna (dupa Mona Ouzouf, unul dintre coordonatorii, alaturi de Pierre Nora, ai enciclopediei Les Lieux de mémoire) a da cuvintul prezentului nu ca mostenitor al trecutului, ci ca utilizator de trecut, mereu susceptibil de a reanima mize care somnoleaza, de a refolosi materiale ingropate. Pe scurt, de a recompune peisajul dupa nevoile momentului”. In maniera labirintica (...), S.S. intersecteaza liber mai multe planuri temporale reunite printr-o coordonata spatiala – Hotelul Universal, fost Tudorache, pe Gabroveni, devenit dupa 1989 camin studentesc, apoi ruina. Intoarcerea e dublata de un roman de actualitate, caci nu pune in paranteza neasezarea prezentului („La inceputul anilor ’90, cind Hotelul Universal din strada Gabroveni de la numarul 12 a fost transformat in camin studentesc, el nu se mai afla de multa vreme in centrul Bucurestilor. Delabrat si igrasios, plin de sobolani ce misunau pe lungile culoare…”).