in Ziarul de Iasi

Sint un om care stie ce e lipsa ciocolatei, lipsa energiei electrice care trebuia oprita din cind in cind sau apa calda o zi da, o zi nu. Inainte de 89, in Bucuresti erau circurile foamei, unde oamenii veneau si mincau ce le dadea regimul, nu gateau in bucatarie. In Coreea de Nord asta functioneaza si acum. [...] Coreea de Nord e o tara gri, oricum vei zugravi blocurile ca sa para frumoase pentru occidentali. Oamenii sint timorati, depersonalizati, speriati. Nu te poti plimba dintr-un oras in altul la rude fara sa ai autorizatie.
Diferenta dintre un lagar si tara care il gazduieste... nu e niciuna. E doar o diferenta de perspectiva, orizontul e mai aproape intr-un lagar. Ca sa te muti din punctul A in punctul B, nu o faci de capul tau. Acolo nu poti face alegeri. Acolo nu-ti poti propune ce sa faci cu viata ta. O femeie gravida care ajunge in lagar si naste acolo isi tine copilul cu ea pina ispaseste pedeapsa [...].