pe BookMag.ro

In timp ce ma lupt sa o scot la capat, o parte din mine ma priveste de la distanta. Nu cred ca descopar nimic special cind spun ca adevarul literaturii sta in aceasta privire, in aceasta distanta [...]. Daca reglezi corect cele doua perspective, te apropii de adevar.
De aceea, daca vreau sa stiu ceva despre o carte, sa zicem ca ma gindesc sa citesc un autor nou si fac un pic de research pe internet, nu-mi ajunge sa stiu despre ce e vorba. Am nevoie si sa citesc citeva fraze ca sa vad cum regleaza autorul distanta. Daca e prea mare, daca e izolat afectiv de ceea ce povesteste, mi se pare ca minte. Daca e prea mica, daca e bagat pina in git in istoria lui, ma poate emotiona, dar ma simt pacalit. Exista o privire adevarata, si nu mi-e frica sa vorbesc despre adevarat si fals, corect si gresit, in ciuda tuturor relativismelor contemporane. Exista o distanta perfecta, asa cum distanta de la pamint la soare e perfecta pentru intretinerea vietii si un singur centimetru mai mult sau mai putin ar fi facut viata imposibila. Din pacate, nu pot sa spun mai multe despre acea distanta de aur, pentru ca nu am cap de teoretician, am cap de scriitor. Cel mult pot sa sper ca am obtinut-o uneori sau ca o voi obtine vreodata. In romanul meu Nevoi speciale mi se pare ca am atins-o de citeva ori [...].