in revista Tribuna

Sa nu ne amagim: ce gasim aici nu-i bildungsroman, ci un fel de zbor simultan, in pereche, pe boltile experientelor celor doi. Experiente care – numai printr-un neajuns al aparatului romanesc – nu pot fi urmarite, deodata, pe un perete gigantic din ecrane tv. Derulam scene ca intr-un cinema din epoca Marelui Mut, in care cruzimile, psihologiile abisale nu-si aveau locul. Filip Florian isi face, la o adica, profesiune de credinta din a nu cauta socul/succesul facil, teroarea contagioasa, delirul biografist. Refuza reality-show-ul. Biografismul hardcore: mai mult trup decit suflet. Vietile, povestile expuse in romanele sale sint asemenea unor pesteri neexplorate pina la capat.