in revista TABU

Ultimul sau roman, Toate bufnitele, este o poveste despre miracolul prieteniei. A prieteniei neverosimile care se naste intre cei doi naratori ale caror voci, alternate, duc mai departe sarcina nararii. Una, a adolescentului rebel, crescut de o familie prea blazata sa-i ofere dragoste, intr-o mica localitate de capat de lume, e vioaie, ezitant-onirica si devoreaza prezentul cu o curiozitate etern-tinereasca. Cealalta, a „domnului de la Bucuresti”, respectat de toata lumea, e nostalgica, marcata de toate traumele unui trecut cumplit, care traverseaza cel de-al doilea razboi mondial, pierderea fiintelor iubite, dizolvarea treptata a identitatii. Trecerea de la o voce la alta e brusca, neanuntata, surprinzatoare chiar, pentru ca, pe masura ce prietenia se aprofundeaza, acestea incep sa capete o tonalitate din ce in ce mai apropiata. Prietenia e initiere, mintuire si, pina la final, contopire. De la caietul galben al strainului generos, care-l salveaza pe pustanul luat la bataie de un mecanic violent si-l duce acasa, sa-l hraneasca si sa-l spele (punctul de pornire al frumoasei prietenii) si pina la caietul galben in care eul narativ – june isi asterne povestea, nu e decit o insiruire de pasi. Acea introducere in magia ornitologiei, care smulge personajele din sordidul cotidian – descris, dupa cum am spus, cu un „simt enorm” si le transfera intr-o lume paralela, diafana, cu un limbaj enigmatic, misterios, neaccesibil profanilor.