Revista 22

Hotel Universal e o admirabila proza hitech si deopotriva un roman-eseu, care se ambitioneaza sa ancoreze prin toate mijloacele dispersia („rizotomarea”): genealogia feminina a Maiei tine loc de arbore al vietii, infipt violent si senzual in timp, ca intr-un act de magie. In pivnita neatinsa de secole a hanului din Gabroveni, palpita viu o inima in asteptarea haruspiciului. Zbaterea ei corespunde deasupra, in balcoanele jalnicului camin studentesc, transelor somnambulic-poetic-nevrotice ale Maiei. Eseul din roman se da in scrinciob cu romanul pe care criticii il intrezareau in Regasirea intimitatii. Intre ele, o complicata retea de capilare ale imaginarului misca fluid vital.
Hotel Universal este unul dintre cele mai bogate romane din ultima vreme. Si chiar mai mult decit atit, pentru ca Simona Sora face prin el o propunere de corectie adusa ethosului postmodern al dezasamblarii: Maia si recentrarea magic-istorica a propriului destin.