Cronica veche, nr. 12 (23)

Daca adaugam la cele descoperite pina acum comentariile savuroase din notele de subsol, ironia subtila (as intreba sfios, ne provoaca autorul, care este necesitatea gindurilor necesare…), intimpinarea asteptarilor si dezamorsarea nedumeririlor cititorului, lipsa stridentelor de orice fel, curajul de a privi o multitudine de solutii hermeneutice, care, uneori, se contrazic total, lejeritatea miscarii printre autori si texte din epoci si cu caracteristici din cele mai felurite (unii invocati repetitiv), austeritatea si densitatea sentintelor, invitatia la joc dintr-un motto... final (Explicit, expliciat, / Ludere scriptor eat.), obtinem imaginea unui concert in care fiecare instrument isi stie locul si rolul, realizind o armonie de o complexitate si finete remarcabile.