Steaua, nr. 12 (770)

Valeriu Gherghel remarca tot soiul de ciudatenii, le explica, le sistematizeaza, doar pentru a le arunca, din nou, in oceanul deschis al tuturor interpretarilor viitoare, infinite. Ipotezele sale sint bazate pe alte ipoteze, trimit la alte idei, se invirt in jurul unor aspecte de mult determinate. Astfel, cititorul lui Valeriu Gherghel trebuie sa se apropie cu cit mai mult de formatia culturala a autorului, sa aiba lecturile (extrem de vaste) ale acestuia si dispozitia lui. Cu alte cuvinte, autorul discuta „autori si opere, nu simple carti”. De altfel, el si vede in persoana criticului, exegetului, hermeneutului (deci si a lui) un altfel de cititor, dar, in cele din urma, tot un cititor.