pe RazvanVonFirescu.wordpress.com

Hans Fallada scrie simplu, chinul si tristetea scriitorului obligat sa se supuna unui sistem pe care nu-l intelege si bintuit de fantomele trecutului razbat adesea printre rindurile acestui roman, in speranta ca lucrurile nu sint asa cum le zugravesc nazistii. Fallada povesteste si povesteste ca un bunic care-si ia nepotii pe genunchi si le spune grozavii pe care ar vrea sa nu le mai spuna vreodata, insa trebuie sa o faca pentru a se asigura ca nu se vor mai intimpla vreodata.
Impresia cu care am ramas a fost aceea ca Hans Fallada isi scrie, de fapt, testamentul pentru generatiile viitoare si, desi nu este un roman care sa te surprinda din punct de vedere stilistic, aceasta poveste, scrisa simplu dar patrunzator, a familiei Quangel / Hampel este strigatul de libertate al omului de rind.