in Ziarul de duminica, nr. 50

Cine creeaza trebuie sa aiba empatie, sa se transpuna in pielea altuia, a multora pe parcursul unui roman. Si, la fel, trebuie sa inteleaga alte timpuri. Zaira incepe in anii 20 si se termina in timpurile actuale. Aceasta trecere prin atitea perioade europene trebuie sa o redau bine, la fel viata pe doua continente, Europa si America, unde Zaira ajunge la sfirsitul anilor 60. Apoi viata in dictatura comunista, sau primavara de la Praga din 68, pe unde Zaira fuge in Vest. Sau la fel de important: Zaira a fost o mare papusareasa si marionetista: cum functioneaza marionetele, cum se creeaza iluzia in teatrul de copii? Iata lucrurile care m-au preocupat. Scriitorul este precum Cristofor Columb: un descoperitor de continente. El trebuie sa faca rost de cele mai bune corabii si de cei mai buni marinari, sa cumpere provizii si sa astepte vinturile propice. Apoi, cutezator, isi incepe drumul. Umanul intre noi, barbati si femei, este acelasi, lucrurile care ne unesc sint mai puternice decit acelea care ne despart. Greu a fost restul.