pe bookaholic.ro

Ceea ce ma entuziasmeaza atunci cind scriu un roman este alcatuirea planului, esafodajul pe care adaug cuvintele. Sa ma concentrez pe inlantuirea de fraze mi se pare plictisitor si dificil. Pot sa spun ca am o abordare muzicala a romanului, pentru ca forma si structura sint foarte importante pentru mine si, ca in jazz, incerc sa las loc liber pentru improvizatii.
(...) Nu am o teorie a viselor, nu sint un freudian, nu cred in teoria interpretarii viselor, dar asta nu inseamna ca, fiind o parte a laturii noastre imaginative pe care nu o intelegem, sint mai putin importante. Acum nu mai am visele acelea intense, iar momentul din carte, cind Sarah confunda visele cu realitatea, este ceva ce eu traiam frecvent.