in Suplimentul de cultura, nr. 377

Mi s-a parut in aceasta carte de proza ca, dincolo de cunostintele, de eruditia, de simbolurile cu care lucreaza simbologul, dincolo de arhetipuri si de eventuala scriitura mateina despre care s-a vorbit, exista o scriitura extrem de personala, ce este un construct al prozatorului Andrei Oisteanu. O scriitura care, ca sa fortez putin demonstratia, as spune chiar ca nu are nici o legatura cu savantul, desi evident ca exista niste fire intre ei.
(...) Putem vedea bucuria autentica a unui scriitor autentic de a face o literatura care nu trebuie sa fie in fiecare pagina sofisticata, stratificata, sa trimita spre alte sfere spirituale si care se „consoleaza” a fi literatura pur si simplu, o literatura absolut remarcabila.