pe BookMag.ro

Ideea cartii a pornit de la o observatie a lui Denis de Rougemont care scria in L’amour et l’Occident ca cei mai multi dintre noi nu numai ca tinjesc dupa o iubire romantica; o cheama, o invoca si daca pasiunea le iese in cale, legati la miini si la picioare, n-au incotro si trebuie s-o traiasca pina la ultima picatura, ba mai mult, nu le displace deloc sa se lase coplesiti de aceasta neputinta. Asa se comporta si personajele mele, rapuse de aceasta dulce molima intr-o zi de primavara, pe cind isi faceau de lucru intr-o institutie care, dupa cum se exprima chiar unul dintre ele, pare un muzeu al figurinelor de ceara. Eu doar le-am turnat „vinul fermecat” (acelasi pe care-l beau Tristan si Isolda) in timp ce converseaza linga un perete verde din sticla despre un barbat care s-a aruncat intr-o balta, incercind sa se sinucida, apoi le-am lasat sa-si faca de cap. Ele m-au tras dupa ele, nu m-am bagat prea mult in viata lor. Doar ca le-am plasat zbuciumul intr-o societate la fel de ametita. Motivul e simplu, n-am trait niciodata intr-o societate asezata, ca sa vad cum e.