pe semnebune.ro

Din toate punctele de vedere, romanul lui Filip Florian este o bucure la lectura, atit pentru povesti, cit si (mai ales) pentru frumusetea de giuvaier a cuvintelor. Talentat cit cuprinde, plin de substanta, atent imblinzitor de cuvinte („La capatul puterilor, cind tacea, bunicul o mingiia pe par, ii soptea ceva la ureche si incerca s-o imblinzeasca. Nu reusea insa imediat, pentru ca ea, ca zodie si ca fire, era leoaica, iar el nu era dresor.”), Filip Florian aduce laolalta raiul copilariei si iadul comunist, intr-o poveste a mai multor povesti, care se gasesc si impreuna anihileaza toata tristetea, spre a deschide portile bucuriei.