in Ziarul de duminica, nr. 47

[Cartea] inseamna mult timp petrecut alaturi de doua personaje carora le-am oferit sansa de a se molipsi de acea rivnita iubire-pasiune. Recunosc, nu le-am facut viata prea usoara, dar nici n-as fi avut cum sa ma comport cu prea multa gentilete, genul acesta de iubire aduce cu sine o multime de belele. Totusi, pina la urma, i-am scos pe cei doi amorezi din incurcatura curati ca lacrima, de parca aceasta aventura existentiala n-ar fi lasat nici o urma in sufletul lor, si i-am adus in punctul de unde au plecat. Orhan Pamuk spunea ca se simte mai sentimental si mai matur dupa fiecare carte. Eu nu ma simt nici mai matura, nici mai sentimentala. Ma bucur doar ca am incheiat cartea si ca am scapat de aceasta confruntare permanenta cu limitele mele. Ca in urmatoarele luni nu voi mai fi obligata sa dau nas in nas cu frazele mele, si sa descopar atitea stingacii. Ca, pentru o vreme, voi reveni la o legatura mai putin pasionala, care sa ma complexeze mai putin, cu limba romana