in Observator cultural, nr. 651

Aventura de a face o opera din propria lui viata, sculptarea formei care il individualizeaza in fata puterilor colective si institutionale, dar si in raport cu cele mai intime contexte existentiale, mi se pare cea mai temerara incercare a profesorului Ion Ianosi. Viata lui, arhivata, deschide o multime de posibilitati de studiu, pentru ca propune o anumita cunoastere – a fiintei sale interioare si a celei sociale, a spatiului sau privat si a celui public – si pentru ca, inevitabil, genereaza o reactivitate emotionala deloc de neglijat. Asumarea unei constiinte extravertite, exigenta a oricarui demers autobiografic, mi se pare cu atit mai dificila cu cit Ion Ianosi mi-a lasat intotdeauna impresia unui om introvertit.
Cronica vietii profesorului Ianosi, aidoma altor scrieri ale genului autobiografic, poate contribui – cred eu – la refondarea unui proiect educativ pentru societatea noastra.