in Orizint, nr. 10

Intr-un univers al violentelor descrise drept atit de comune incit nici nu merita combatute, un individ arogant, autosuficient si senin in cinismu-i cotidian nu putea, intr-adevar, sfirsi decit ucis de propria indiferenta. Succesiunea de scene desprinse parca dintr-un serial absurd, schimburile de replici disparate, maniacale, epicul fragmentar sint, totusi, croite cu atentie, pe masura cosmopolisului delabrat pe care scriitorul il proiecteaza ca pe un soi de avertisment lugubru. Obisnuit cu tehnologie si cifre, percepe orasul drept forta fizica ce-si modeleaza locuitorii si le ghideaza zbaterea frenetica; pulsul il fascineaza, oamenii nu. Lipsit de nuante in capitalismu-i dus la extrem si combinat cu o stingacie sociala ce-l face insuportabil (…), intruchipeaza un viitor sumbru.