pe CriticAtac.ro

Este un prilej de maxim entuziasm aparitia cartii lui Cristian Tudor Popescu, sugestiv intitulata Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989), publicata de Editura Polirom in 2011 in colectia „Cinema”. Sigur, discutii in jurul productiei cinematografice de dinainte de 1989 au mai existat, si aici demonul revizuirii s-a instalat cuminte, insa aceste dezbateri au vizat mai mult anumite personalitati mainstream, cu o vadita popularitate de masa dupa ’89, cum este Sergiu Nicolaescu, sau peliculele de masa cu Nea Marin s.cl. O analiza serioasa, la rece, macar si maniheist ca in critica literara, nu pare sa fi existat, nemaivorbind de o incadrare organica a acelei cantitati de film in corpul generos al culturii vizuale autohtone si in miezul discutiilor din cadrul studiilor vizuale. Iar cartea lui Cristian Tudor Popescu, care pe deasupra mai este si o lucrare de doctorat la baza, promite inca din titlu sa infaptuiasca aceasta schimbare strategica de paradigma culturala.