Observator cultural

Bietele corpuri este o carte in care esteticul si factualul, traitul sau traibilul se distileaza unul in altul in conditiile unice, irepetabile ale unei nise a scrisului, in care prea putine constiinte creatoare au indrazneala de a se avinta, tocmai datorita terenului estetic alunecos, de o natura emotionala si de o incarcatura existentiala si filosofica greu de stapinit. Autoarea chiar isi reproseaza ca nu a putut sa depaseasca starea de Marandenbone, asa cum au facut-o mari scriitori, cum a facut-o Rebreanu, de exemplu, care a putut sa intoarca spatele raului lumii. Sonia Larian a facut insa foarte mult cu aceasta carte: a pasit pe acest tarim, drept in mijlocul lui, pentru a face radiografii, aducindu-se pe sine acolo, onesta, cumva ca o jertfa, cu propriile experiente de doliu, cu propriul corp fizic si literal, aflat pe marginea indecidabilului existential, totul cu o demnitate si o eleganta de mare doamna, imprimind cartii, in tot parcursul ei, si o importanta miza fata de corpul uman: cea a ingrijirii, a vegherii, a consolarii, a plingerii si resemnarii sublime care innobileaza fiinta de carne si de suflet, fiinta supusa prea multor agresiuni, singerari si caderi.