in Formula As, nr. 21

Tesatura bine articulata a intrigii, ritmul sacadat al naratiunii, detaliile pregnante si mai ales stilul simplu, direct si taios dau marca personala, pe linga temele ei recurente: violenta, nevroze de toate felurile, singuratate extrema, mister psihologic, oroare macabra, nebunie. Ce admir insa in mod deosebit – si nu-mi dau seama tehnic cum reuseste – e ca, desi pare posedata de personaje, vocea narativa are totusi o anumita distanta obiectiva si-ti da ca cititor aceeasi schizoidie. Esti in pielea victimelor si vinovatilor, dar si voyeur si jurat in procesul cu verdict previzibil, care se relativizeaza pe parcurs, se obscurizeaza, te tine in balans.