pe www.filme-carti.ro

Demonii vintului a fost un roman deosebit de solicitant pentru mine, poate si pentru faptul ca l-am scris foarte repede, in numai un an (...). E vorba despre vara anului 2010, cind realitatea „m-a adus brusc la sol” si m-am blocat in timp ce scriam o secventa despre perle si despre femeile care poarta si iubesc aceste miniaturi de calcit. Eram obosita, derutata, am anuntat pe toata lumea ca amin, ca intrerup lucrul, era la amiaza, am iesit din casa si m-a cuprins un regret greu de indurat fata de cartea mea in care incepuse sa respire o lume si atunci m-am asezat pe o bordura, in lumina istovitoare a miezului de iulie, care mie imi place atit de mult si mi-am zis: „acum cartea trebuie sa-mi dea un semn, sa vina spre mine, altfel renunt, si ne vom reintilni cine stie cind”.
In citeva secunde, pe aleea asfaltata din spatele Institutului Bancar Roman, unde ma asezasem, a aparut o faptura incredibila, o femeie imbracata intr-un fel de salopeta de bumbac, peste care avea un sort de bucatarie, iar la git, un sirag triumfal de perle false, dar perle! Acela era un semn clar pentru mine, exact ca o voce care mi-ar fi spus raspicat: „intoarce-te la scris” (...).