in Romania literara, nr. 41

Sa vezi culoare nesfirsite intre lumi, intre cei vii si cei invizibili si inaudibili, dar nu mai putin prezenti, sa simti cum ti se transfera personalitatea in altcineva si sa-ti doresti sa mentii controlul, spre a evita nebunia – iata substanta periculoasa, un mixaj de fenomene autoproiective si perceptii extrasenzoriale, din care se modeleaza Luiza Textoris, unul dintre cele mai tulburatoare romane din ultima vreme.
Scriindu-l, Corin Braga a exploatat intens acumularile sale din studiile din domeniul psihanalizei, aducind acum in tevile subtiri si fragile ale epicitatii stari si situatii din zona informa si masiva, chiar strivitoare, a activitatilor misterioase desfasurate, cum spun statisticile biologilor, de cele noua zecimi din creier de care nu prea avem habar.
Corin Braga reuseste un roman plin de chipuri si spectre memorabile, aratind, in siajul metodei unui Culianu, ca un cuier stiintific suporta bine si hainele fictiunii celei mai libere.