in Suplimentul de cultura, nr. 370

Fara sa fie un personaj convingator (actionind mai degraba pe post de sablon al capitalismului agresiv, lipsit de sentimente, dar minat mereu de dorinte), Eric e fara indoiala un personaj interesant.
(...) Cartea se salveaza prin stil, prin aceasta atmosfera halucinanta, suprarealista, care ne invaluie de la primele pagini. E ca si cum ne-am afla in visul cuiva, al unui sobolan sau al unui magnat, al unui asasin debusolat de viata sau al unui autist cu foarte multe convingeri sau, cel mai bine, al unui monstru psihopat care ii contine pe toti. Evident, DeLillo a fost intotdeauna un critic acerb (si exhaustiv) al sistemului, dar aici critica se face intr-un mod extrem de poetic, aproape suav.