pe AltIasi

Nu vad ca Portretul lui Dorian Gray (…) sa fie romanul devenirii unui tinar. Este mai mult decit atit. Este o lectie despre arta si despre natura umana, cu moravurile ei tipice. Nu sintem martorii unui simplu examen de maturitate esuat; al unei degradari fizice si morale rezultate in urma imposibilitatii unui tinar de a discerne intre bine si rau. Dimpotriva, descoperim un Dorian Gray surprins de doi artisti, in ipostaze antitetice, legate, totusi, de idealismul constant, de nevoia primara a personajului de a depozita undeva ceea ce el crede ca e consistenta lumii (in cele din urma, ce loc mai sigur decit propria persoana?), fara scrupule, ca si cum ar fi un act cit se poate de generos.