in Ziarul de duminica

Lumile visului si universurile virtuale pun sub semnul intrebarii un mecanism sau instrument psihologic pe care nici filosofii clasici, nici neurostiintele moderne, nu au reusit sa-l elucideze: criteriul de certificare a realitatii. Ce anume ne face sa avem certitudinea ca ceea ce traim este adevarat? Visul, in schimb, pare sa suspende nemijlocit criteriul de certificare, incit nu mai simtim nevoia (sau nu mai avem posibilitatea) sa inlaturam intimplarile fantastice sau pur si simplu neclare, lichide; in interiorul lui, toate lucrurile sint egal indreptatite. (...) Faptul de a fi iesit, eu ca autor, in Luiza Textoris, din interiorul matlasat al cosmarului, de a fi privit personajul din afara mintii sale nocturne, mi-a permis sa vad si jocul de universuri imbricate.