in Observator cultural

Gradina placerilor lumesti (…) o lume a sudului faulknerian, o lume de oameni de prisos, care populeaza altfel proza scriitoarei. Viata e aspra, nu e loc de prea multe bucurii, o lupta surda pentru orice. Chiar si pentru a fi tu insuti. Personaje puternic conturate. Apoi scriitura, de o taietura clasica, fara artificii stilistice si paranteze experimental-teoretice, cum se purta deja in anii ’60, ce preia mare parte din incarcatura dramatica a cartii. Bogatie si saracie, violenta, sentimente si resentimente, o poveste despre lumea americana perceputa direct si nu prin cliseele hollywoodiene sau paginile din Life. O proza marinpredista fara Poiana lui Iocan. O prozatoare americana care ar merita sa fie descoperita si de lumea cititoare romaneasca.