in Evenimentul zilei

Niciun alt poet de azi nu are farmecul lui Emil Brumaru. In stiloul lui nu se gaseste cerneala, ci parfum frantuzesc. Nu este vorba, nici pe departe, de calofilie. Poetul se infurie adesea, face aprecieri pline de cruzime la adresa unor contemporani, foloseste in public cuvinte licentioase, dintre acelea interzise minorilor. Dar in orice situatie are gratie. Te face sa te gindesti la o printesa furioasa (sau la un personaj feminin din propria lui poezie: "Glycera are vergi cu care bate/ nervoasa, portocalele prea dulci...").

De curind, lui Emil Brumaru i-a aparut volumul III din "Opere". Primele doua cuprind toate poeziile sale. Acest volum, al treilea, de peste 650 de pagini, contine scrisorile trimise de Emil Brumaru, de-a lungul anilor (mai exact, inainte de 1989), lui Lucian Raicu, Leonid Dimov, Serban Foarta, Radu Petrescu, Alex. Stefanescu, Ilie Constantin, Florin Mugur. Lista celor alesi de poet pentru a le scrie dovedeste dupa cum se vede bun-gust! Imi amintesc vremurile fericite cind primeam cite o scrisoare de la Emil Brumaru ZILNIC. Pe plic, la "expeditor", statea scris: "Emil Brumaru, Rezervatia naturala de ingeri, Dolhasca" (acolo a locuit si a lucrat el un timp ca medic). Deschideam delicat plicul, cu un coupe-papier din otel de Toledo, primit in dar de ziua mea, si gaseam inauntru texte de a caror frumusete ma imbatam, dar si desene intentionat- naive (reprezentind, de exemplu, un ideal al lui Emil Brumaru, femeia cu trei sini), mai cuceritoare, in candoarea lor, decit cele ale lui Dan Perjovschi.

Cele mai numeroase si mai inspirate scrisori din colectie sunt cele adresate lui Lucian Raicu si Florin Mugur. Poetii lipsiti de talent ar putea sa-si extraga din ele provizii de imagini, ironii sclipitoare si intorsaturi de fraza fanteziste pentru o suta de ani.

Daca ar exista un Premiu Nobel pentru scrisori, el ar trebui acordat lui Emil Brumaru.